User talk:Ramona robu

Săbăoani sau Szabofalva?

Săbăoani, face parte din asa zisele ”comunităti tacute”, catalogate de catre scriitorul Liviu Pilat, datorita istoriei controversate. Controversata, prin presupusa dualitatea a originii romanesti si maghiare a localnicilor. Se cunoaşte că este una din localităţile în care s-a făcut propagandă privind originea maghiară a ceangăilor. De aici au plecat mai mulţi tineri la studii în Ungaria, au existat tentative de organizare a unor clase în limba maghiară iar port-drapelul iniţiativei a fost şi este profesorul Mihai Percă. Munca acestuia, este o pledoarie pentru păstrarea identităţii culturale a ceangăilor, care ne sunt prezentaţi ca fiind o populaţie de origine maghiară.

Teoria originii românesti vs. teoria originii maghiare.

Dumitru Mărtinaş este omul care a scris o carte care nu convine adepţilor teoriei ceangău egal maghiar, „Originea ceangăilor din Moldova“. Ideea generală a cărţii: „Ani de zile am purtat în suflet nedumerirea aceea dureroasă: ce fel de unguri sîntem noi, dacă nu ştim o boabă ungurească şi dacă toate detaliile vieţii noastre materiale şi sufleteşti sînt identice cu ale românilor?“. Cartea lui Mărtinaş şi faptele pe care ea le prezintă sînt impresionante. Un rezumat ar suna cam aşa: fondul graiului ceangău este transilvan, este vorba de sate de români venite de peste munţi datorită asupririlor şi prigoanelor şi care şi-au păstrat individualitatea. El susţine clar: nu se poate înţelege nimic din problema ceangăilor, dacă nu cunoşti istoria românilor din ţinutul secuiesc! Istoria prezintă aceste date în limbajul sec al cifrelor. Limbaj sec, dar cu atît mai dramatic. Între anii 1773-1760, în judeţele Odorhei, Trei Scaune, Ciuc şi Mureş, romînii se regăseau în 372 de sate. După un secol situaţia demografică era cu totul alta; românii dispăruseră complet din 119 sate şi erau aproape dispăruţi din alte peste 100 de sate. Ce s-a întîmplat cu ei? Au fost catolicizaţi şi secuizaţi şi au emigrat atît în Muntenia, cît şi în Moldova. Spune Mărtinaş: „În Moldova, ceangăii nu şi-au pierdut nici limba, nici naţionalitatea lor română, ameninţate în trecute de secuizare. Ei şi-au salvat individualitatea lor etnică, adică tocmai ceea ce au pierdut conaţionalii lor rămaşi în Transilvania, care au fost asimilaţi de secui în cea mai mare parte“. Dar ce te faci când marele istoric Nicolae Iorga afirma: "Venim acum la coloniile ungureşti de la noi (...) cum am văzut, când a fost vorba de întemeierea Moldovei, ea a fost concepută de regele Ungariei ca o provincie a lui. (...) Populaţia ungurească e deci veche. O parte stă în legătură cu secuimea, fără îndoială. Aceasta este originea populaţiei ungureşti din judeţul Bacău. Satele lor sunt făcute după norme româneşti, şi numite, nu după sfinţi, ci după întemeietori: Tămășeni, de la Tamás, numele unguresc al lui Toma, ori, în Romanul vecin, Săbăoani de la Sabău (Szabó), care înseamnă croitor. (…) Venim la ceea ce ne spune însuşi episcopul Querini, episcopul numit la sfârşitul veacului al XVI-lea. (…) În ceea ce priveşte predica la sate, ni se spune că se făcea în limba ungurească. Mai târziu, în secolul al XVII-lea această limbă a fost înlocuită în parte prin cea românească, pe când călugării erau în cea mai mare parte italieni."

Portul popular

Costumele populare din estul Europei au multe elemente comune, dar fiecare neam are specificul său. Portul popular are specificul său şi în cazul ceangăilor. Niciodată nu veţi găsi pe cineva îmbrăcat în port popular ceangăiesc într-un sat românesc învecinat. Cu ani în urmă, după costumul popular se putea stabili dacă cineva era din zona Romanului sau a Bacăului, din Săbăoani sau Pildeşti, din Cleja sau din Pustiana. Şi astăzi, mai ales la costumul popular al femeilor, putem recunoaşte dacă este ceangăiesc sau românesc. Portul popular românesc şi cel ceangăiesc este tratat deosebit şi de etnografi, cum ar fi Elena Secoşan şi Paul Petrescu, autori care consacră un capitol separat pentru costumul ceangăilor în monografia lor: Portul popular de sărbătoare din România. "O murit tata în '41... Ş-o rămas mama cu cinci copii mici. De atuncea tot l-o plâns, şi nici nu avea catrinţă cu care să meargă la biserică. Mergea una la biserică, venea acasă şi se schimba. Şi aşa putea să meargă alta la biserică. Eu şi-acu merg cu catrinţa la biserică. Numa la spital nu mergeam cu catrinţa. Acolo la spital nu merg ai noştri cu catrinţa. Acum vreo trei ani am fost cu catrinţa la oraş. Dar acu' mă tem, că ei spun: "A venit o Ruza". Uite pe Ruza, se spune la oraş. Uite pe Ruzele, se spune, alea-s Ruzele, alea-s Virone, alea-s Ilona. De aceea acum nu se mai pun nume din astea cum se puneau atunci. Atunci se numeau Kati, Nyica, Ruza, Viron... Acuma se pun din acelea care se aud la televizor.(Duma Căti de 73 de ani din Săbăoani).

Graiul ceangaiesc pe cale de disparitie

Limba vorbită în zona Romanului este cea mai veche formă a limbii maghiare care încă se mai vorbeşte, are multe cuvinte foarte vechi. "Când un săbonean vorbeşte ungureşte, se aude limba din cărţile străvechi maghiare" - spun cu emoţie intelectualii maghiari. Pentru că timp de sute de ani ceangăii au fost izolaţi de ungurii de peste Carpaţi, limba lor nu s-a schimbat prea mult; au fost împrumutate din română unele cuvinte noi, care nu existau în vremea când au venit în Moldova: tren, maşină, primărie, spital şi aşa mai departe. Sunt unii care spun că limba ungurească vorbită în Săbăoani si în celelalte localitati considerate unguresti, că este o "limbă păsărească" sau că este un "jargon", au răspândit zvonul că ar fi o "ungurească stricată". Adevărul este tocmai invers : această limbă păstrează forme arhaice şi frumoase ale limbii maghiare care era vorbită cu secole înainte în toată Ungaria. Localnicii care înca mai vorbesc această limbă sunt trecuti de 40 de ani, tinerii din ignorantă sau din frica de a nu fi considerati un soi de corcitura lingvistică refuză să mai învete acestă limba. Singurul adevăr îl reprezintă graiul bătrânilor. Atunci când se întâlnesc doi bătrâni, ei prefera graiul ceangaiesc în schimbul celui românesc, lucru care spune mult despre originea lor. Daca o întrebi pe lele Terez, vecina de peste drum, unde merge aceasta îti va răspunde ”Megyek misere”!

---

Legaturi externe:

Fundaţia Culturală Siret Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova Asociatia Romano-Catolicilor "Dumitru Martinas - reprezentanta Romano-Catolicilor din Moldova (aşa-zişi "ceangăi")